Ion

Roman fundamental al țărănimii românești scris de Liviu Rebreanu (1920) — primul mare roman obiectiv al literaturii române, lectură obligatorie pentru bacalaureat. Plasat într-un sat ardelenesc de la începutul secolului XX, romanul urmărește destinul lui Ion al Glanetașului, țăran sărac dar inteligent și ambițios, dominat de două „glasuri” opuse: glasul pământului (dorința de a deveni proprietar) și glasul iubirii (atracția pentru Florica, fata săracă pe care o iubește). Pentru a obține pământ, Ion o seduce pe Ana, fata greoaie a bogatului Vasile Baciu, cu consecințe tragice. Frescă a satului ardelenesc, cu structură simetrică („Glasul pământului” / „Glasul iubirii”).